Poate...

"Mă vei uita, că şi uitarea
E scrisă-n legile omeneşti."
                                  Ionescu-Quintus, Gh. Preda/P. Popescu-Peppo 

O zi

Ziua de ieri s-a ţinut după mine, crezând,

ca un câine flămând, 

Că e legată de ceva, cu vreo curea,

Cu vreo frânghie, de viaţa mea-

Şi la o răspântie cu statui

S-a întors, văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă

După ce vremea întreagă

M-a urmat pas cu pas, până azi

La amiazi.

Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă

S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă. (Tudor Arghezi)

P.S.: Un An Nou fericit!

Cartea de la San Michele

  Cu mult timp în urmă doamna Diana mi-a dat să citesc o carte unică, pe care la vremea aceea nu am înţeles-o foarte bine, însă în fiecare seară mă opresc asupra ei sau asupra altor cărţi să citesc chiar şi numai câteva rânduri. Adesea citesc fragmente din "În Vechiul Turn", parte a cărţii ce mi se pare a fi sublimă, iar de fiecare dată când o citesc găsesc că sunt cuvinte anume alese să îmi rămână veşnic în minte şi să mă facă să plâng gândindu-mă la fapte din viaţă...

Axel Munthe a fost un mare iubitor de câini, credea astfel că trebuie să fie un rai al animalelor(aşa cum vreau şi eu să existe) : "Dacă este un cer pentru noi, trebuie să fie şi-un cer pentru animale." 

Vineri dimineaţă, când mergeam spre şcoală, am văzut pe trotuar o pisică care probabil murise din cauza frigului, puţin mai departe în fiecare dimineaţă un om aduce mâncare unor pisici care supravieţuiesc frigului fiecărei nopţi...

Vă mulţumesc mult pentru această lectură care îmi va aminti că în această lume încă mai sunt oameni frumoşi.

Prietenie

Ieri seară a venit Lavinia de la Bucureşti cu dor mare de familie şi de motani, poate mai ales de motani, cu toate că Garfield i-a putut auzi vocea la telefon: în primele zile a recunoscut vocea Laviniei, ca apoi să se sperie de vocea ei. Când a ajuns acasă a fost din nou puţin speriat, însă puţin mai târziu era acelaşi Garfield pe care îl lăsase acasă duminică.

Aşa cum am promis Laviniei, i-am preparat ceva dulce: mere umplute cu nuci. Spre marea mea surprindere au ieşit bune.

Teatru

Am aflat de la cineva drag că mâine seară, 30 septembrie 2011 la ora 19.00, Teatrul Anton Pann deschide o nouă stagiune teatrală cu premiera Revizorul de Gogol, regia Laszlo Vadas, scenografia Albert Alpar şi muzica
Tibor Cari. Vor debuta şase tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune Cluj, Universitatea Babeş-Bolyai.

Abia aştept să merg!


Detalii aici: http://www.pann.ro/

Lecturi

Acum câteva zile mă văitam că nu mai am timp să citesc toate cărţile care aşteaptă să îşi spună povestea, şi  am aflat astăzi în Alic viitorul meu asistent de lecturi, pentru că Garfield a abandonat iarna trecută.

Dacă nu citeşte el, voi citi eu "Mireasmă de micsandre" de Galina Serebreakova şi "Suflete moarte" de Nikolai Vasilievici Gogol.

A început şcoala

Îmi pare îndepărtată ziua de ieri cu tot ce a fost al ei, însă, poate că asta e normal atunci când păşeşti într-o altă zi cu alte gânduri, cu ceva planuri şi idei...a început un nou an şcolar şi nu mă bucur pentru că nu voi mai citi la fel de mult cum obişnuiam să fac în vacanţe, pentru că nu voi mai gusta din bucuria dimineţilor acasă decât în week end, însă sunt entuziasmată pentru orice început...
Am zis că nu voi citi la fel de mult, însă tentaţia(Procesul-Franz Kafka) a venit chiar în prima zi de şcoală şi îmi e teamă că ...nu pot să stau departe de cărţi mai ales când am atâtea titluri necitite.