Teatru

Am aflat de la cineva drag că mâine seară, 30 septembrie 2011 la ora 19.00, Teatrul Anton Pann deschide o nouă stagiune teatrală cu premiera Revizorul de Gogol, regia Laszlo Vadas, scenografia Albert Alpar şi muzica
Tibor Cari. Vor debuta şase tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune Cluj, Universitatea Babeş-Bolyai.

Abia aştept să merg!

Detalii aici: http://www.pann.ro

Lecturi

Acum câteva zile mă văitam că nu mai am timp să citesc toate cărţile care aşteaptă să îşi spună povestea, şi  am aflat astăzi în Alic viitorul meu asistent de lecturi, pentru că Garfield a abandonat iarna trecută.

Dacă nu citeşte el, voi citi eu "Mireasmă de micsandre" de Galina Serebreakova şi "Suflete moarte" de Nikolai Vasilievici Gogol.

A început şcoala

    Îmi pare îndepărtată ziua de ieri cu tot ce a fost al ei, însă, poate că asta e normal atunci când păşeşti într-o altă zi cu alte gânduri, cu ceva planuri şi idei...a început un nou an şcolar şi nu mă bucur pentru că nu voi mai citi la fel de mult cum obişnuiam să fac în vacanţe, pentru că nu voi mai gusta din bucuria dimineţilor acasă decât în week end, însă sunt entuziasmată pentru orice început...
Am zis că nu voi citi la fel de mult, însă tentaţia(Procesul-Franz Kafka) a venit chiar în prima zi de şcoală şi îmi e teamă că ...nu pot să stau departe de cărţi mai ales când am atâtea titluri necitite.

Regăsiri şi rătăciri

    Asta e ultima zi de vacanţă de vară, asta pentru că azi nu vreau să consider sâmbăta şi duminica aparte de vacanţă.
   Aşa...la ora 2.05 p.m. am luat bicicleta şi dusă am fost de acasă. După jumătate de kilometru am întâlnit un echipaj de poliţie staţionat, am intrat pe un drum de ţară, asta în măsura în care bicicleta mea nu are cauciucuri pentru aşa ceva, am sunat pe tati să întreb dacă am şanse să primesc o amendă, m-am întors pe drumul asfaltat şi am pornit frumos spre Rotărăşti.
     În plimbarea mea cu bicicleta am ajuns la şcoala generală unde am învăţat pentru doi ani, am revăzut biblioteca comunală, locul în care uneori mergeam să împrumut cărţi recomandate de doamna Diana...Nu e pentru prima dată când mă întorc în acest spaţiu, dar e, cu siguranţă, singura vizită pe care am trăit-o intens. Nu am încetat să împrumut cărţi de la bibliotecă, chiar dacă rafturile de cărţi au fost mutate în clădirea primăriei, însă...tânjesc să mă întorc în vechea bibliotecă pentru acel sentiment de beatitudine pe care îl simţi când pătrunzi într-o odaie înaltă îmbrăcată cu rafturi de lemn ticsite cu vieţi, dar mai multe despre acel loc de îmbogăţire spirituală  voi scrie altădată.
    Am intrat în curtea şcolii, "pe la profesori". Data viitoare voi intra pe la elevi, căci vreau să simt măcar o fărâmă din ceea ce simţeam când păşeam spre sala de clasă din capătul holului de la etajul 1. L-am găsit pe domnul director al şcolii la intrare, am vorbit cu dumnealui despre multe lucruri din trecut, şi mi-a dat cheia sălii de clasă unde am învăţat. Am urcat pe scara profesorilor, iar pentru câteva momente am simţit că m-am pierdut, nu am fost capabilă să îmi dau seama dacă era etajul 1 sau 2(ah...îmi dau seama acum că nu era doar o simplă rătăcire într-un loc material, ci, mai mult, o tulburare în propria-mi fiinţă). Acum era clasa unei doamne învăţătoare-clasa a III-a, dar aceeaşi clasă în care l-am avut diriginte pe domnul profesor de matematică Dincă Adrian. Nu am avut nici timp, nici curaj să plâng când am revăzut sala de clasă, manualele pe bancă cu o bucăţică de hârtie albă pe care era frumos caligrafiat, dar în grabă, numele elevilor care pentru un an de zile ar trebui să devină una cu acele manuale, şi...am fost dezamăgită să văd cartea de matematică atât de subţire. Pe drum mi-a venit în cap o altă idee: tare mult mi-ar plăcea să le povestesc celor mici din şcoala primară cât de frumoasă e matematica, apoi mi-ar plăcea să îi întâlnesc pe cei din şcoala generală şi să le spun să înceteze să mai dorească atât de mult să ajungă la liceu, iar la sfârşit mi-aş dori tare mult să îi spun fiecărui copil să citească masiv, să înveţe matematica, să aducă mulţumire dascălilor şi să îi trateze cu mult respect pe aceştia, să viseze visuri măreţe, nu imposibile(cum spunea Octavian Paler). Cred că am avut nevoie să trăiesc ziua aceasta ca să realizez câtă dragoste pot avea aceşti apostoli, câtă dăruire pot pune în fiecare lecţie...
    Mâine începe un nou an şcolar, peste n ani mă voi întoarce şi în liceu cu alte amintiri...